1. Domeniul de utilizare. La o serie de construcţii de înmagazinare sau de transport al apei, precum bazine, rezervoare, canaluri, conducte, precum şi la părţi de construcţie la oare presiunea apei se exercită din exterior, cum sunt radierele, pereţii subsolurilor, che- soanelor etc., există interesul realizării unor betoane impermeabile.. Executarea unor betoane absolut impermeabile este însă aproape imposibilă, din această cauză nici nu este folosită noţiunea de be­toane impermeabile, ci de betoane cu permeabilitate redusă.

Pentru realizarea reducerii permeabilităţii betoanelor trebuie acţionat pe mai multe căi şi anume:

1) Prin alegerea materialelor componente potrivite (agregate, ci­menturi, adaosuri) şi a unei compoziţii a betonului, care să permită realizarea unor betoane cit mai compacte, cu cit mai puţine goluri.

2) Printr-un proces tehnologic astfel condus şi supravegheat, in­cit să se realizeze compactitatea necesară în toată masa betonului.

3) Printr-o tratare ulterioară a betonului prin care să se reducă contracţia, evitîndu-se fisurarea.

4) Prin folosirea unor betoane cu aditivi care asigură îmbună­tăţirea condiţiilor de execuţie şi a structurii betonului: plastifianţi, întîrzietori, impermeabilizaltartf.

Materiale. 1) Cimenturi: cimenturile recomandate sînt T 400, SR, SM, H, SRA, SMA, ZH, dîndu-se preferinţă celor cu adaos de tras (15—25%) sau de cenuşă de termocentrală (10—15o/c). Cimen­turile interzise sînt F 350, FC 350, F 300 şi FC 300. Este interzisă, de asemenea, folosirea cimenturilor cu un conţinut mai mare de 25% adaos la măcinare.

1)   Agregate: în afară de prevederile generale din STAS 1667-70, agregatele trebuie să mai îndeplinească şi următoarele condiţii:

‘ Nu se admite folosirea nisipului cu muchii vii, provenit din concasare; nisipul trebuie să fie de natură silicioasă şi să provină din rauri sau cariere

Mărimea maximă a agregatelor nu trebuie să fie mai mare ca 1/8 din grosimea elementului

Se utilizează minimum 3 sorturi de agregate

Curba granulometrică a agregatelor trebuie să se înscrie în­tre curbele limită indicate în tabelul din anexa 14 D a Nor­mativului pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat C. 140-71 pentru agregatele cu dimensiunea ma­ximă de 16; 20 şi 31 mm

Procentele de trecere prin sită sau ciur la agregatele cu dimen­siunea maximă de 31 mm sînt: 0,2 mm între 1 şi 5°/®; 1 mm între 15 şi 25%; 3 mm între 25 şi 35%; 7 mm între 45 şi 55%; 16 mm între 60 şi 75%; 31 mm între 95 şi 100%.                                                                                                      *

2)    Aditivi: se utilizează aditivi plastifianţi, iar la lucrările la care ar putea interveni rosturi de lucru, aditivi întîrzi’etori şi anume, aditivul plastifiant dispersant pe bază de leşii bisulfitice (L.S.C.) şi aditivul întîrzietor Retargol. Nu este permisă utilizarea clorurii de calciu pentru accelerarea întăririi betonului.

  1. Compoziţia betonului. Compoziţia betonului se determină pe baza prevederilor din „Instrucţiuni tehnice privind stabilirea com­poziţiei betoanelor C. 128-71“ (anexa IX din „Normativ pentru exe­cutarea lucrărilor de beton şi beton armat  ). Consistenţa betonului se alege astfel încît să se asigure o lucrabilitate superioară, dar fără ca raportul a/c să depăşească 0,45.
  2. Turnarea betonului. Turnarea betonului se face cu respecta­rea regulilor generale, Valabile pentru orice betoane, pentru com­pactarea betonului nu este însă permisă decît vibrarea şi centri­fugarea.

Turnarea betonului trebuie să fie continuă pînă la terminarea completă a lucrării, pentru că rosturile de lucru constituie de obi­cei zone de permeabilitate sporită. Nu sînt admise decît rosturile de lucru obligate, de exemplu cele între radier şi pereţi, acestea fiind tratate cu o atenţie deosebită. Nu este admisă folosirea de distan­ţieri sau legături între cofraje care să străbată întreaga grosime a elementului.

Se evită executarea acestor betoane pe timp friguros.

  1. Tratarea ulterioară a betonului. în principiu, suprafeţele li­bere ale betonului trebuie protejate de soare şi vînt şi trebuie men­ţinute umede cel puţin 20 zile de la turnare. Tratarea ulterioară se face însă diferit, în funcţie de specificul construcţiei respective. în continuare este arătat cum se face această operaţie la rezervoare şi la radiere, chesoane de fundaţii, tuburi de beton etc.

1)     La rezervoare se udă abundent cofrajele la interior şi la ex­terior timp de 7—8 zile, începînd după 12—24 h de la turnare. Se- scoate cofrajul interior şi se continuă udarea încă 14 zile, apoi se- umple rezervorul cu apă pînă la 1/3 din înălţime. După 3 zile se- mai adaugă apă pînă la 2/3 din înălţime şi după încă 3 zile se um­ple complet; se menţine astfel timp de 3 zile. Se goleşte rezervorul1 şi înainte de uscare se începe executarea tencuielii (v. punctul f).

’   2) La radiere, chesoane de fundaţii, tuburi de beton şi beton, armat  se udă abundent şi umezeala se menţine 20 de zile; pro­tejarea contra soarelui şi vîntului cu rogojini, carton etc.

  1. Etanseizarea superficială a betonului. Etanşeizarea generala

a obiectului respectiva  se poate mări prin aplicarea pe beton a unei tencuieli de 19—24 mm grosime executată astfel:

1)    Suprafaţa betonului se curăţă cu perii de sîrmă şi se spală bine cu apă. La 6—8 h de la pregătirea suprafeţei se aplică un strat de amorsaj de 2—4 mm grosime din mortar de ciment cu un dozaj de 1:1 în volum (nisipul folosit este de 0/1 mm).^ Mortarul se aplică prin aruncarea cu putere, cu mistria sau mai bine — prin torcretare; suprafaţa rezultată se netezeşte ca grosimea mortarului să rezulte uniformă.                                                          .

2)    Peste stratul de amorsaj se aplică, prin îndesare cu mistria şi apoi prin netezire, un grund de 5—6 mm grosime din mortar de ciment ou dozajul de 1 : 1,1 (ciment-oisip) şi 0,5 apă de var, în volume. Granulaţia nisipului este de 0/3 mm.

3)     Se aplică apoi două straturi de mortar de etanşeizare de clte 6—7 mm grosime, cu dozajul în volume de 1 : 1,8 (ciment-nisip) şi 0,6 apă de var, nisipul fiind 0/3 mm. Grundul se umezeşte cu bidi­neaua, apoi se aplică primul strat prin îndesare cu mistria. După întărirea acestui strat, la cel puţin 8—12 h, se umezeşte cu bidi­neaua şi se aplică al doilea strat.

4)    Ultimul strat este scliviseală, care se realizează prin presă­rarea a 200—250 g ciment/m2 suprafaţă, cit mai uniform şi apoi prin netezirea suprafeţei.

Este recomandabil ca cimentul folosit pentru executarea acestei etanşeizări superficiale să fie de tip portland cu adaos de tras în proporţie de maximum 15Vo, de exemplu PT 400