Dictionarul betonului

Acoperire cu beton. Strat de beton care acoperă la exterior armătura unei piese din beton armat, pentru a o apăra de influenţa mediului extern (potenţial coroziv).

Aditivi pentru beton. Sunt sluții sau pulberi care se adaugă în timpul preparării betonului (sau după preparare), în scopul îmbunătățirii unor proprietăți ale acestuia. Tipuri de aditivi pentru betoane: Plastifianți – cresc lucrabilitatea betonului și ajută la reducerea apei adăugate. Antrenori de aer – cresc durabilitatea betonului, mărind rezistența la ciclurile de îngheț-dezgheț. Întârzietori de priză – măresc timpul de punere în operă a betonului și sunt foarte utili pe timp călduros. Acceleratori de priză – reduc timpul de întărire a betonului și sunt recomandați pe timp friguros.

Agregate balastieră. Materiale minerale (nisip, pietriș, piatră concasată, etc.) folosite la prepararea betonului sau mortarelor.

Alicarie. Orice amestec de spărturi care prezintă o rezistență la compresiune relativ ridicată. Spărturile pot proveni din caramidă (fără goluri), betoane sau mortare. Sunt potrivite pentru executarea betoanului de slabă rezistență pentru fundații sau umpluturi (așa numitul beton ciclopian).

Armobeton. (Constr.) Beton slab armat, întrebuinţat în construcţii masive (fundaţii mari, construcţii hidrotehnice etc.), la care se admite că betonul din zona supusă la eforturi de întindere preia o parte din aceste eforturi.

BCA (beton celular autoclavizat). Betonul Celular Autoclavizat a fost inventat în Suedia la începutul sec. XX, iar producţia comercială a început în 1930. YTONG este marca iniţială a unui material care nu ar trebui să conţină ciment, să fie format din praf de calcar (pentru aportul de silice) şi din cenuşă zburătoare de termocentrală (pentru aportul de cuarţ, nisipul cuarţos fiind alternativa originală). Blocurile mari aerate cu ajutorul reacţiei dintre pulberea de aluminiu şi un acid sunt supuse autoclavizării (temperatură ridicată cumulată cu o presiune ridicată de vapori), ceea ce generează eliberarea de silice şi de cuarţ. Urmează întărirea blocului care este apoi tăiat (fasonat) în blocuri mai mici pentru zidărie. Este un izolant termic mai bun decăt cărămida eficientă, însă are o rezistenţă mecanică la compresiune mai mică.

BCU (beton celular uşor). Betonul celular uşor (BCU) este un material de construcţii, poros, foarte uşor, cu o izolaţie termică deosebit de bună, similar BCA-ului. Se obţine prin amestecarea în betonieră a unui mortar (format din nisip, ciment şi apă) cu o cantitate de spumă ionizată. Rezultatul este un beton celular fluid (spumo-beton fluid) care se toarnă în forme pentru a se întări. Cărămizile (blocurile de zidărie) astfel obţinute sunt folosite la diverse construcţii.

Beton. Piatră artificială obţinută prin întărirea unei paste din pietriş, nisip, ciment şi apă. Material compozit constituit din agregate minerale şi un agent de întărire. Pentru betonul din ciment, agentul de întărire este format din apă şi ciment. Pentru betonul asfaltic, agentul de întărire este format din bitum aditivat. În funcție de proporția componentelor rezultă sortimente de betoane diferite. Prin folosirea în rețeta de preparare a unor aditivi și lianți speciali se urmărește îmbunătățirea anumitor parametrii ai betonului cum sunt: lucrabilitatea, timpul de întărire, impermeabilitatea acestuia.

Beton armat. Sistem complex prin care betonul conlucrează cu bare din oţel care îi dau o rezistență mai mare.

Beton asfaltic. Agregate în amestec cu un liant pe bază de bitum (liant bituminos). Face parte din categoria materialelor compozite. Poate fi armat.

Beton centrifugat. (Constr.) Beton pus în lucrare prin centrifugare, cu ajutorul unei maşini speciale, astfel încât este mai compact. Prin centrifugare se pot confecţiona numai piese în formă de corp de revoluţie, de obicei cilindrice (suporturi de conducte electrice, tuburi, piloţi).

Beton ciclopean (sau ciclopian). (Constr.) Beton simplu, în masa căruia au fost înglobaţi, la turnare, bolovani de piatră naturală sau blocuri obţinute din demolarea unor betoane sau a unor zidării. Betoanele ciclopeene sunt întrebuinţate în fundaţii sau în ziduri în elevaţie, pentru a face economie de beton, deci de ciment.

Beton cu agregate organice. (Constr.) Beton uşor, la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate materiale organice (talaş, paie tocate, lână de lemn sau, în special, rumeguş de lemn), mineralizate în prealabil (prin înmuiere în lapte de var, în silicat de sodiu, în emulsie de bitum etc.).

Beton monolit. Denumire folosită cu referire la piesele şi elementele de construcţie din beton sau beton armat turnate la faţa locului, pe şantier.

Beton precomprimat. Beton armat în care au fost induse tensiuni de sens invers celor date de încărcarea de exploatare.

Beton refractar. (Constr.) Beton la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate zgura de furnal granulată, cenuşa de huilă, sfărâmături de material refractar etc., astfel încât să reziste mult timp la temperaturi înalte.

Beton simplu. (Constr.) Beton de ciment cu agregate obişnuite, nearmat.

Beton spongios. (Constr.) Beton uşor, cu goluri în masa lui. Betoanele spongioase sunt betoanele înspumate şi gazbetoanele.

Beton torcretat. (Constr.) Beton de ciment pus în operă prin proiectarea lui sub presiune, cu ajutorul unei instalaţii de torcretat. Torcretarea este folosită pentru obţinerea de pereţi de rezistenţă subţiri (învelitori autoportante, plăci autoportante prefabricate, rezervoare, tuburi etc.), pentru realizarea de straturi impermeabile la suprafaţa unui element de beton obişnuit, pentru refacerea elementelor de beton deteriorate, pentru corectarea unor defecte de turnare la elementele de beton etc. Betonul torcretat are rezistenţă şi compactare (deci şi impermeabilitate), mult mai mari decât betonul vibrat. Termenul se mai referă şi la betonul armat cu fibre (sintetice sau metalice).

Beton uşor. (Constr.) Beton cu greutatea volumetrică până la circa 1600 kg/m3, care prezintă faţă de betoanele obişnuite avantajul de a fi mai uşor şi un mult mai bun izolant termic şi acustic. După materialele din care este preparat şi după modul de preparare, se deosebesc patru categorii de betoane uşoare: betoane cu agregate uşoare, betoane monogranulare, betoane spongioase şi betoane cu agregate organice.

Beton vacuumat. (Constr.) Beton căruia i se extrage imediat după turnare o mare parte din apă, prin vacuumare, pentru a-i accelera întărirea (ceea ce permite decofrări parţiale şi totale mai rapide) şi a-i îmbunătăţi structura (ceea ce îi măreşte rezistenţa la compresiune cu circa 80% în primele zile de la turnare şi cu circa 20% la sfârşitul perioadei de întărire). Prin folosirea vacuumarii se realizează economie de ciment şi pot fi întrebuinţate betoane fluide, uşor lucrabile.

Beton vibrat. (Constr.) Beton de ciment care prin vibrare capătă o îndesare mai bună şi deci o rezistenţă mai mare. Vibrarea se face cu ajutorul vibratoarelor.

Betonare. (Constr.) Operaţia de introducere a pastei de beton proaspat preparat cu un liant mineral (de obicei ciment) în cofrajele elementelor de construcţie, în săpăturile fundaţiilor ori în formele pieselor prefabricate, – sau de aplicare a pastei de beton pe suprafeţele de lemn, de beton, cărămida, piatră sau rabiţ, ale elementelor de construcţie care urmează să fie acoperite cu un strat de beton.

Betonieră. (Constr.) Malaxor folosit la amestecarea prin rotire a materialelor din care se prepară betonul de ciment. Este alcătuit fie dintr-o cuvă în care materialul este amestecat cu ajutorul unor palete fixate pe un ax rotitor, fie dintr-o toba rotitoare, basculabilă sau nu, în interiorul căreia sunt fixate câteva aripi pentru o mai bună amestecare a betonului. De obicei, betonierele sunt echipate şi cu aparate de încărcare (uneori automate) cu agregate, ciment şi apă.

Betonite. (Arh.) Blocuri prefabricate de beton, folosite la executarea îmbrăcămintelor de tunel.

Buiandrug. Este un element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidarie, de metal, de cermică sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre, etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. În cazul în care partea superioară a golului de ușă sau de fereastră este suficient de sus, rolul buiandrugului poate fi jucat de centura sau grinzile de beton armat de la baza planșeului.

Căldura de hidratare. Energia termică degajată în timpul reacției ciment-apă atunci când începe formarea gelurilor solide specifice cimentului întărit.

Cenușă zburătoare. Reziduu de ardere a combustibililor solizi (ex: cărbuni), care este antrenată în plan vertical prin fenomenul de convecție. Unele cenuși zburătoare pot conține compuși de siliciu cu o comportare de liant slab hidraulic. Acesti compuși recomandă utilizarea lor (ca și adaos) alături de ciment pentru prepararea betonului.

Ciment. Material complex obținut prin arderea și măcinarea fină a unor argile speciale in amestec cu aditivi. Se obține astfel un liant hidraulic cu rezistențe mari după întărire. Întărirea se face în prezența apei, care în combinație cu compușii silicoși duce la formarea unor geluri solide. Aderența față de agregatele minerale este foarte bună, putând astfel fi utilizat în producerea betonului. Gelurile rezultate au aderență foarte bună și față de oțel, permițând producerea de beton armat sau beton precomprimat. Prezintă și o bună rezistență la agresivitate termică și chimică. Denumirea este folosită îndeosebi pentru lianții minerali dar și pentru unii lianți de natură organică, în măsură să lege între ele particule (alcătuite din cele mai diferite materiale) pentru a forma aglomerate cu proprietăți asemănătoare celor ale pietrei.

Cimentare (Constr.) Injectarea sub presiune a laptelui de ciment în terenuri sau în materiale de construcție fisurate, pentru consolidarea sau impermeabilizarea lor.

Cimenturi silicatice (Portland). Sunt lianții hidraulici cei mai utilizați în compoziția betoanelor și a mortarelor, simple și armate, monolit sau prefabricate. Acest liant a fost brevetat in anul 1824, in Anglia, iar denumirea de „portland” a fost dată de asemănarea dintre liantul întărit și roca dură din localiatea Portland.

Clincherul Portland. Se obține prin arderea în cuptoare rotative (la temperatura de aprox.  1450°C) unui amestec de materii prime pregătite și dozate în prealabil (calcare, marne, argile, loessuri etc). La ieșirea din cuptor clincherul este răcit rapid și stocat, fiind apoi folosit ca și componentă principală în producerea cimentului.

Cofraj. Structură indepedentă cu rolul de a susține un amestec ințial vâscos, care se va întări după turnare și a cărui formă va fi dată de suprafața interioară a cofrajului. Dacă o parte din cofraj nu se recuperează prin decofrare și rămâne ca parte componentă a elementului obținut după întărirea amestecului vascos (în general, beton), atunci acea parte se numestecofraj pierdut. Cofrajul pierdut poate (sau nu) să aibă un rol structural.

Compactarea betonului. Este o operaţie importantă din tehnologia betonului, prin care se urmăreşte o umplere completă a cofrajelor, o reducere a spaţiilor dintre granule şi eliminarea parţială a aerului.

Consistența betonului. Se referă la stabilitatea formei betonului sau la ușurința cu care aceasta curge, reprezentând o măsură a lucrabilității. Este foarte important ca amestecul să aibă o consistență care să permită să fie transportat, turnat și finisat cu ușurință, fară segregări(atunci când pietrișul de dimensiune mai mare din amestec se separă de partea fină). Consistența se poate determina prin următoarele metode: metoda tasării conului, metoda remodelării VE-BE, metoda gradului de compactare, metoda răspândirii.

Densitatea aparentă. Reprezintă masa unui metru cub de beton turnat şi compactat. Densitatea este de aproximativ 2400 kg/m3.

Diafragmă (în cazul structurilor). Ansamblu format dintr-un perete portant, cu sau fără bulbi sau sâmburi, care poate prelua și încărcări orizontale prin eforturi de forfecare.

Durabilitatea betonului. Este caracteristica acestuia de a-şi păstra în timp proprietăţile, fără măsuri speciale de întreţinere.

Etrierul. Element de armătură transversală, din oțel, care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile din beton armat (stâlpi, coloane, grinzi). Are un rol esențial în asigurarea rezistenței elementelor liniare și în creșterea ductilității lor. Folosirea lor în mod neglijent a cauzat cele mai multe prăbușiri de structuri din beton armat.

Gelivitatea. Reprezintă capacitatea betonului de a rezista fără reduceri semnificative ale rezistenţelor mecanice în cazul în care acesta este supus la un anumit număr de cicluri de îngheţ-dezgheţ.

Granulometrie. Distribuția procentuală în masă sau în volum a diametrelor unor granule într-un amestec. În cazul granulelor neregulate (agregate pentru beton, de ex.) diametrul este același cu diametrul ochiului ciurului (din stația de sortare) prin care trece respectiva granulă. Respectarea granulometriei este foarte importantă pentru obținerea unor betoane de calitate cu un consum redus de ciment.

Grinda. Element structural al unei construcții, din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni. Este folosită pentru a prelua o parte din greutatea unei construcții și a o descărca la capetele sale pe un perete sau stâlp.

Higroscopic. Material capabil să atragă apa din mediul înconjurător, intrând sau nu în reactie cu ea. Vata minerală poate atrage umiditate atmosferică ce se condensează la suprafață dar fără a urma o reacție chimică. Cimentul atrage apa din aer dar intră imediat în reacție cu ea, de unde și deprecierea cimentului păstrat în spații umede (pentru utilizare ulterioară, trebuie cernut prin site fine iar reziduul poate fi utilizat numai ca material de umplutură).

Lucrabilitatea betonului (în stare proaspătă).Este o caracteristică care indică uşurinţa cu care poate fi pus în opera, păstrând din momentul preparării şi până în momentul turnării o structură omogenă. Lucrabilitatea poate fi caracterizată şi prin proprietatea betonului de a umple tiparul (cofrajul) cu uşurinţă şi de a îngloba armăturile în timpul turnării. O fluiditate mai mare ușurează pomparea și învelirea armăturilor iar una mai scăzută conduce în general la rezistențe mai mari. Pentru a obţine o lucrabilitate bună și pentru a se păstra rezistența se folosesc aditivi speciali (plastifianţi şi superplastifianţi).

Mortar. Tip particular de beton, cu rezistență redusă, realizat cu agregate care in general nu depășesc sortul 0-3 mm (nisip) și folosit cu precădere la lipirea unor blocuri în zidării sau la realizarea de pardoseli; acceptiunea este improprie în raport cu materialele moderne.

Noroi bentonitic. Argilă bentonitică dizolvată în apă, amestecul fiind utilizat la stabilizarea pereților forajelor sau a pereților mulati. Noroiul bentonitic își datorează efectele tixotropice conținutului său de montmorilloniți. Pentru elementele din beton armat, turnarea trebuie să se facă prin tuburi, începând de la adâncimea maximă spre cota superioară.

Oţel beton (fier-beton). Denumire dată barelor de oţel rotund neted sau prezentând proeminenţe, destinate confecţionării armăturilor pieselor din beton armat. Calitățile clasice sunt: OB37 cu suprafață netedă (lisă) și PC52 și PC60 („Profilat la Cald”) cu suprafață striată. PC90 poate fi folosit la beton cu precomprimare parțială. Partea numerică a denumirii calității este în relație directă cu rezistența de calcul.

Pastă de ciment (Constr.)  Amestec, în diferite proporții, de ciment cu apă, folosit pentru corectarea sau repararea suprafețelor zidăriilor de beton, la rostuiri etc. Pasta de ciment, preparată după prescripții standardizate este folosită la determinarea prizei și a constantei de volum a unui ciment.

Placă de beton celular autoclavizat. Element din beton celular autoclavizat de dimensiuni mici (40/40…40/60 cm) cu grosimi variind între 50 şi 150 mm, destinat (în funcţie de densitate), fie termoizolaţiilor de planşee sau de pereţi, fie realizării pereţilor uşori de compartimetare.

Placă de beton mozaicat. Placă prefabricată din beton, pătrată sau dreptunghiulară, cu stratul de uzura din mozaic, destinată pardoselilor interioare sau traselor circulabile. Termen echivalent: placă de mozaic.

Placă de beton (pentru pavaje). Dală de beton cu dimensiuni de 30/30…50/50 cm, cu grosimea de 40…70 mm, destinată pavării trotuarelor şi aleilor de circulaţie dar nu şi a celor carosabile, putând avea stratul de uzură mozaicat sau nu, cu suprafaţa divizată cu şanţuri sau spălată. Se montează în pat de mortar pe un strat-suport din beton (cele mici) sau pe pat de nisip, fără mortar (cele mari). Termen echivalent: dală de beton pentru pavaje.

Pop. Este un stâlp sau bârna groasă de lemn cu care se susține provizoriu (sau se consolidează) un zid, un planșeu, un acoperiș. În construcțiile moderne clasicii popi din lemn sunt înlocuiți de popii metalici, mai durabili și flexibili în utilizare datorită înălțimii reglabile. Popii sunt folosiți preponderent la susținerea temporară a grinzilor și planșeelor din beton armat. Provine din cuvântul bulgar „pop”.

Puzzolane. Sunt materiale de origine vulcanică sau roci sedimentare folosite ca și adaosuri la producerea cimenturilor puzzolanice, cu scopul de a reduce consumul de clincher Portland a cărui producere este mare consumatoare de energie. Poartă numele localității italiene Pouzzuoli de la poalele vulcanului Vezuviu.

Rășină epoxidică. 2,2-Bis-(p-hidroxifenil)-propan (bisfenol, dian) se obține prin condensarea fenolului cu acetona, după care printr-o nouă condensare cu epiclorhidrina se obține rașina epoxidică. Are proprietăți mecanice excelente.

Segregarea betonului. Pierderea omogenității amestecului de agregate din beton prin separarea părții fine (cca. 0-3 mm) de cea medie (cca. 3-16 mm) și de cea cu granulație mare ( > 16 mm). Fenomenul este uneori confundat cu deficiența calitativă a stratului de acoperire al armaturii (strat incomplet).

Stâlp. Structură de rezistență pentru preluarea sarcinilor verticale și a unor sarcini orizontale și transmiterea lor către un suport aflat la baza sa. Stâlpul poate consta dintr-o singură bară, dintr-un ansamblu de bare (ex. stâlpii pentru susținerea liniilor electrice aeriene) sau orice altă formă în care înălțimea este mult mai mare decât dimensiunile secțiunii transversale. Sensibilitatea la pierderea stabilității trebuie luată în considerare.

Suprabetonare. Procedeu de mărire a capacităţii portante a unor anumite tipuri de planşee din elemente prefabricate prin turnarea peste elementele prefabricate a unui strat de beton monolit cu sau fără armături.

Turnarea betonului. Procedeu tehnologic de punere în operă a betonului aflat în stare fluidă, în vederea întăririi sub o anumită formă. În general, forma este dată fie de un cofraj, fie de lucrări executate în pământ, fie combinația celor două.

Umflarea betonului. (Chim. fiz., Constr.) Mărirea volumului unei piese de beton în timpul prizei şi al întăririi, provocata fie de prezenţa în ciment a unor cantităţi prea mari de oxid de magneziu, trioxid de sulf sau, în special, de oxid de calciu (care reacţionează cu apa sau cu alte substanţe, rezultând astfel compuşi expansivi), fie de mărirea umidităţii betonului după întărire, umflând astfel gelurile. Umflarea betonului, ca şi retragerea lui, pot duce la distrugerea piesei, dacă aceste fenomene se manifestă cu intensitate mare.

Var (oxidul de calciu). Este obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor). Varul este folosit ca și material de construcții fiind un element indispensabil în compoziția mortarului pentru zidărie sau tencuială. Prin combinarea varului cu apă rezultă hidroxidul de calciu, mai cunoscut ca și var stins sau pastă de var. Din var stins și apă se obține laptele de var, folosit (încă!) pentru spoitul pereților caselor. Varul mai este folosit și ca îngrășământ agricol.

Vacuumare (a betonului). Operaţie de îmbunătăţire a calităţii betonului prin extragerea apei în exces, înainte de priză, realizată prin crearea unei subpresiuni la faţa betonului cu ajutorul unor ventuze. Termen echivalent: Compactare prin vacuum.

Vibrolaminarea betonului. (Constr.) Operaţia prin care se efectuează concomitent (cu ajutorul unei instalaţii adecvate) atât întinderea în strat uniform, cât şi îndesarea betonului turnat.

Zgura. Este un subprodus industrial rezultat din procesul tehnologic de obținere a fontei în combinatele siderurgice. Zgura este folosită ca adaos la producerea cimentului de furnal, pentru a reduce consumul de clincher Portland.